Ba, cateodata nazurile dietetice come back to haunt you. Uitati ce mi-a lasat mama pentru dimi 
). Asta dupa ce, seara trecuta, avuseram disputa privind portion sizes.
Ce sa zic, macar era musca on top of the egg ). Si mai erau si alte muste moarte pe parchet, urmare-a dezinsectiei, actiune cu orientare profund culinara se pare.
Se gasesc in lumea asta oameni care parcurg asa distante mari, doar pentru a face remarci profund scremute despre alti oameni, pe care in general nu-i cunosc. Cam general? Atunci, de ce exista babutele astea, care dupa minute de pre/cur/post analiza, iti adreseaza… critici din mai nimic si sunt vocale in acest lucru. Nu stiu, ocararea asta pe camp deschis… de unde atata pasiune pentru asta? Contextul fu autobuzul, victima eu, inculpatul, babuta X. X dupa minute de analiza, gasise cu cuvine sa ne spuna, nu numai mie, ci si calatoriilor autobuzului se pare, sa-mi ridic pantalonii. Motivatia? (sa facem pe detectivii)
Ba, de pozitionare? Nu toti pantalonii se poarta trasi pana la buric. In plus, e o problema de opinie a celui care-si poarta pantalonii cum s-i poarta. Cat timp pantalonii, in ansamblul imbracamintii… savarsesc cu succes rolul de acoperamant al celor necesitand acoperire, nu vad problema. Desigur, sunt anumiti… invarianti ai bunului simt ce trebuie respectati. De exemplu, turul la podea… sau la gat… nu pushca. Insa invariantii astia nu sunt stabiliti microscopal dupa pareriile swiss precise ale unor persoane. Aceste pareri ar fi bine sa ramana… “confined” in spatiul de memorie al acestor persoane.
Sau de acoperamant ineficient? (aka se vad chilotii) Ba, cum ajunsei acasa, ba, facui screening masiv asupra spatiului stariilor posibile. Ori baba era din ”Sniper Elite” ori nu exista… portita (baring XRay vision) catre chilotii de-atunci purtati (care erau cool, BTW). Tricoul era din ala, genul meu, XXXXL, just how I like it. In plus, si ce daca se vad… ramele chilotiilor. Wouldn’t have been the first or the last person to have part of his/her undies exposed. Insa desigur, a person was on a mission on that morning.
Acum, 2 chestii. Admit ca… ba, sunt faptasul unor indecente, no doubt about it. Shlitz deschis, cateodata pantalonii imi pica… Who knows, poate baba ma cunostea si astfel si-a gasit prada. De asemenea, ba, sunt total pentru critica pozitiva UTILA. Adik, de exemplu, cand vezi smoker-ul care-si arunca floricica, sau cum se numeste, pe drum liber, pai ala merita niste tipete la urechi. E destul de rau ca dauneaza prin fumul degajat (chiar azi citi-i ca treaba-i chiar serioasa, cam 15% din cancer pulmonar este provocat de third party smoking), insa ba, macar ai decenta sa uzitezi de-un apropiat/in drum container pentru eliberarea de “bagaje”. La fel, critica catre magazinaria deschisa (shlitz). E remarca total ok. Insa hai sa nu facem remarca din orice. Hai sa nu criticam graduatul ca nu si-a adus papionul, to go along with his shirt and tie. Sunt chestii total subiective, total relative la… person perspective. Si daca astfel de remarci sunt facute, atunci macar sa fie… eye to eye, person to person, nu intr-o oratorie pentru tot natul din jur.
Am dat de-un sistem de analogii intr-o vreme, conform caruia, barbatul – vin rosu, se imbunatateste in timp, femeia – vin alb, se inacreste in timp. Acum, eu-s o fiinta rationala first, proud (-ish) man second. Deci n-am cum sa cad de-acord cu acest sistem de valori. Cam toti ne imbunatatim… acrim la fel. Insa se pare ca exista setul asta restrans ce-i drept, de babe, care pe langa inacrire, incep a emana si un iz al inacririi. And I just don’t understand it. Inca odata, cand critica-i buna, utila, all’s OK. Dar chestii asa trase de par, spuse cu voce tare…. Parerea mea, totul survine din eterna paralela a timpurilor “bune” din trecut, pe care aceste persoane il traiau, contrastate cu “degringolada” prezentului. World evolves… “ladies”. Deal with it. Stop bashing us for frkn nothing!
Ok, seceta din nou pe blog ( in contrast puternic cu vremea de-afara) . Motive? Diverse… schule, schule si sa nu fi uitat… SCHULE. Termina-i faculta OK. Parca un pic bantuit de examenele la care 5-u fu motiv de sarbatoare (si nu unul de mers la marire), ce se reflecta un pic in media generala, dar per total, I did well. Proiect de licenta… sau noutatea… examen de licenta, un fel de test al cunostiintelor dobandite de-alungul facultatii (fiindca profii pacii au considerat ca examenele lor valoreaza 2 bani, deci trebuie verificare suplimentara), ba, toate astea le-am trecut cu bine.
Pot pune capat la un consistent capitol din viata mea. Cum l-as descrie? Ba, acum, each to their own, pentru mine fu ceva in genul… unei alergari in intervale. Ce-i aia? Ba, e un ansamblu de scurte intervale de acceleratie, legate intre ele de luuuungi intervale de alergat usor, daca nu mers. (does wonders for health BTW) Deci… ba, pentru scurte perioade, parca era un munte de hartoage electronice, respectiv de hartie, de parcurs/scris. In rest insa… I was floating. Ba, fu alegerea mea sa float-uiesc, altii lucrau de rupeau, I’m just lazy . Si desigur, cand informatia vine in maldare, de multe ori lipseste utilitate si trebuie procesata rapid… end product-ul nu este unul durabil in timp. Insa ba, am confortul ca ba, in Timisoara, facultate mai serioasa (de calculatoare) decat cea terminata nu este. Si am ramas cu cate ceva. Poate titulatura de ”inginer” cu care am iesit, este un overstatement, insa am evoluat, no doubt about it.
A termina facultate… poate va ganditi la… celebrele banchete, cursuri festive. Poate vreti poze, revelatii, experiente. Ba, o sa fiu as blunt as possible, da da, sunt experiente, insa fabulatia pe baza lor deja e facuta in mintea celor care au trecut prin ele, iar cei care n-au trecut, ba, sper sa treceti ba. Don’t want to spoil future experiences. Totusi, va las cu o poza… Tocul pacii de graduation. Stiti ba, ca la… “aniversarea” graduarii, toti studentii imbraca haine de-astea… cum le zic… robe de absolvire. Trendul e ca acestea sa fie inchiriate an de an (pentru mai marea avutie a unor companii). Din toata vestimentatia, studentului ii ramane drept amintire tocul, restul le returneaza dupa serbarea absolvirii. Acum, probabil va ganditi la utilitatea tocului. Aceasta e pur memoristica si ornamentala va spun. Si nu ornamentala, in sensul ca vi-l puneti pe cap si “o brad frumos”. Ci ornamentala in sensul ca-l puneti intr-un loc si uitati de el. E total incomod, eu am cap tare, insa inca-mi amintesc jena purtarii lui. Poate altii o sa aiba norocul unui design mai prietenos. Va urez asta, dar utilitatea nu se prea schimba. Adik, cine vrea sa fie vazut cu asa ceva pe-afara… inafara desigur, a serbarii de absolvire. Deci behold, faimosul toc:
Prafuit, marginalizat, peste teancuri de trudire din cursul facultatii si antepus unei plante mai mult sau mai putin moarte.
Acum, poate considerati ca sunt… cam sobru daca nu aspru in felul asta de-a trece prin asa evenimente importante, dar ba, fac asta in incercarea de-a ma uita in prezent si inainte. Trecutul ala ba, o sa-l las pentru discutii intre mosi si babe sau sper eu, intre tata si copiii sai (lovely thought that). Alte mentiuni, ba, viata bate filmul. N-ati putea crede la ce scenarii am fost spectator. Va spun, viata bate filmul, tot ce trebuie este sa va deschideti ochii… si sa baleati canalele vietii. Inca sunt masca, la unele din intamplarile la care am participat. Desigur, mai fain atunci cand esti participant activ, poate in viitor cine stie. Sper ca am ajutat unde s-a putut.
Ok, acum sa vorbim un pic de blog, planuri de viitor. Ba, preconizez niste noi compozitii. Inspiratie muzicala am hahat, ce n-am e inspiratie lirica. De-a dreptul, vorbim aici de profunda constipatie. Plus vocalul asta e up and down. Alte articole, vor fi probabil din astea… de feeling. Interioare, oneste, prin care ma deschid voua, imi prezint propria vedere asupra lucrurilor. Si desigur, daca apare ceva out of the blue, si aia va fi incadrata in articole. Funny stuff? Daca am idei, desigur. Rata post-urilor? Sper ca unul la una-doua saptamani. Not a high target. fiindca vreau sa fiu realist.
Mentiuni de final, ba, multi colegi, daca nu prieteni, pleaca (eu BTW, raman). Dupa cum am mentionat, evenimente s-au intamplat care… inca nu le pot cuprinde bine. Aceste fapte, m-au lasat intr-un… “high” emotional. Nici jocul nu ma mai linisteste. Sper sa folosesc acest combustibil in scopuri bune. Heck, deja il folosesc oarecum, prin alergatul de dimi regulat, care ma mai calmeaza un pic. Iesiri multe zilele astea, nevoia de socializare este uber high. Poate asa ajung sa mai cunosc si eu orasul ) Melancolie, cat cuprinde. Love? Not really, insa… some strange deep feelings pe care incerc sa le ”rationez”. Obsesie, ba, desigur, obsedat peste masura de mancare. Manc goji berries acum (un fel de fructe foarte nutritive) si gandesc masa de pranz. Mult junk food zilele astea, putine ore dormite, dar acestea parca… adauga vana focului din mine. Mult cantat la baie, foarte mult. Vecinii trebuie sa fie in al noualea cer ) . Mult utub, cunostiinta cu Amy Winehouse, God bless her. High ba emotzional, very high. Va las aici, dragii mei. Va multumesc ca ati citit. Si let’s see if ol’ paul can get this thing back on the right tracks.
P.S. Trebuie sa update-ui info de pe laterala zilele astea. Mi-as dori eu sa mai am 20 de ani ) Inca mai am chip on my shoulders though 
Always look past the first page when reading the darn specification ) Trebuia sa-mi dau seama de asta la partialul de testare, unde din 7 subiecte, ultimul era pe verso-ul biletelului. Si desigur, l-am scapat…
Altfel, ba, trebe sa ma reapuc de compilator, capitolul Tabela de Simboluri. It’s a pain, I can tell you. Stuck with linux gcc and text editor. The moment I try to… expand… ba ca Express Edition nu exista pentru C clasic, ba ca Dev C se inneaca in compilare, ba ca Eclipse nu vrea sa mearga, ba ca e mare waste sa instalez tot Studio-ul pacii pentru niste surse C. Oh well…
Today I had my first Starbucks cafe late, energy levels jumped through the roof. Still on the edge of my sit. Coke is aqua chiora when compared to this. When I’ll climb the Everest, I’ll make sure to have a Starbucks with me. Otherwise… Coke is fine by itself, thanks
Ba, try as I might, I’m just not good. Tot am avut perioade in care alergam constant, batand drumurile pacii zilnic pana la B 1 si inapoi, doar pentru asta activitate si… ba, rezistenta… halal halal. Desigur, dupa o luna de alergat continuu, faceam mai multe ture decat inainte, dar totusi ramanea feeling-ul ala de… “ba, nu mai pot”, feeling ce ma cuprindea dupa putine ture. Dupa care… inima ba ma mai tinea. Defapt… nici nu stiu, daca… evolutia dobandita intr-o luna fu prin rezistenta sporita… sau prin inimozitate, sau mai bine zis, forta rationala care-ti spune “ba, alergi de nu stiu cat timp, trebe sa faci mai multe”. Si trage si sapa prin prea frumoasele bucatele de cauciuc. Iti mai intra cate unul in papuc… dar tu fara oprire. Fiindca oprire ba, inseamna regres. Aidoma cu sireturile pacii, care fac ca clopote batand in papucarie. Iar pe-acolo ba, ocazional ba, mai vine iz, iz de toaletarie. Inca nu i-am detectat sursa.
Ce sa zic, sunt groaze de obstacole externe, cat de cele interne, vai vai. Dac’ batut in cui pe scaun tu stai, Din dragi picioare greu mai dai. Sedentarismul kills physical aspects . Iar rezurectie pentru astea… mai greu vine. Si totusi, vezi acolo, multi tragatori, multe sfortari, auzi multe armonice respiratorii. Doar ca ale mele ba… sunt din alea… necreante de lucru mecanic. 6 ture facui azi, 6 facui ieri… azi am vrut sa incetez dupa 4, ieri am vrut la fel. It just never changes. Maxim am facut 12 parca, dupa o munca sustinuta de marire a turatiei… era chin ba. Cand alergi ture, intotdeauna e un pact ba, pe care-l faci cu organismul referitor la numarul de ture dupa care te vei opri. O iei cu 4… dupa mai pui 2… si inca doua. Si tot asa, iti duci org-ul cu zaharelul. Zahar cu bitter taste though and you’ll feel every bit of it!
In fiecare zi cand merg la jog… in fiecare zi, ba, imi dau seama ca… ba, much potential, there isn’t. There just isn’t. Organismul uman… se eficientizeaza cu ceea ce-i dai, daca-i dai in cantitati multe din acel ceva. Eu i-am dat cantitati, el nu le-a dorit. Asta e… il tinem la dieta atunci… cand 6… cand 5. Iara daca mainile ma mai tin (ca picioarele clar nu), mai baga omu flotarea pe-acolo si ba… pace buna.
No see. Nu ca s-ar vedea multe in bezna asta de blog. I missed you, whoever you are. It may not show in my recent non existent writings but I did. Defapt, stiti… flash-uri in memorie cu blogul asta mereu imi vin. Cum imi vin flash-uri in memorie cu diferite persoane, animale (ca doar am multi pets) chiar obiecte… dragi (laptop of course). Now… flashes are nice, but real things are better. Stiam asta, din pacate… am fost cam lenes lunile astea, o lene total… neinspiranta. Si in plus… am inceput sa ma… intreb daca blogul asta e cu adevarat necesar.
Vedeti… I may bring laughter, I may bring sadness… and I definitely may bring boredom, dar… intrebarea e, do you… the reader… need any of this? When you click… I feel you’re asking… But… in the end… the only one who’s getting anything around here, especially now, is myself. Fiindca… prin exteriorizare… te usurezi. Dap, I’ll be light as a feather after posting this. But you won’t be impressed. Si pe cat de mult as vrea sa readuc… scena inapoi, scena pe care dansam ca o marioneta on many occassions, I’m starting to sense that… people don’t need scenes. Not really anyway. They only need what’s real.
Desigur ca asta e scuze eftina pentru arida perioada dar… totusi este ceva in asta. Vedeti… noi suntem fiinte sociale, in consecinta:
1)there are people who have what we need A to B
2)there are people who need what we have B to A
Sa fim intelesi, nu ma refer la chestii ale sistemului reproducator. Acum… ar urma o intreaga “Descriptio categoria 1 si 2″ pe care n-o voi prezenta, in orice caz. Cum vreau eu sa ma orientez. Screw first category. Desigur, sunt multe chestii de care am nevoie, dar da-o-n fras, some other people actually NEED me. NEED. And I won’t turn my back on them for some… illusions, for some… cravings in mud. Stiu ca… aia din categoria 2, ba, fata de aia, tot o sa am o… repulsie, fiindca…. nevoia ma duce altundeva, insa… vedeti, omul cand e ajutat, in general… he gives you… something, which doesn’t generally compensate for what you need… but it’s still something more than just some… empty words. IF it does compensate, then you’d have found a connection… which leads the way to a true friendship. In my view… we can all find connections. We can all find people, we can all find friendships and we can all find love. So let’s do ittt.
Wishful wishful, ca intotdeauna, dar ba… worth trying, nope? Altfel, ba, am avut o vacanta plina. Calatorii, mare, excese, calorimetrii along the way. A fost fain. But blog is where the home is. And I’m glad even to this day, I can still say, I’m happy to be home.
Indotdeauna e bine sa ai un punct de referinta. Unul oarecum la zi cu standardele… impuse de tine sau de altii. Asta este in special valabil atunci cand vine vorba de masuratori cantitative si metrice asupra propriei tale persoane. Dar sa va spun sincer… in ciuda importantei neargumentabile (is that a word? ), motivul masuratorilor de aici e pentru a boost-a confidenta omului care in prezent se simte gras.
Height: 186 centimetri (+/-1 no hair included) ~ 6 foot 1.5 inches
Weight: 78 kile
Dreaded coefficient: Weight / Height^2 = 22.549
Conclusion on paper: 22.549 < [18.5, 25] => normal weight
Psychical coefficient: Fatty
Psychical motives: feeling fat, having fat, 22.549 is closer to 25 than it is to 18.5, thought I was taller
Overall conclusion: I need to get a life
Ok, acum, despre statistici, va pot spune o chestie. Cu toate ca-s oarecum inalt, 186 e un numar inselator. In ce sens inselator, pai… ba, pana la umeri nu stiu daca masuram la peste 165 de centimetri. Deci… da, Paul e baiat cu cap… si cu gat. Numai higher faith and knowledge ma inalta catre asa numere! Defapt… nu chiar, oricum, you got the picture. Si inca o chestie… n-am luat parul in considerare cand mi-am masurat inaltimea. Asa, cu freza scurta tip tepi pe care o am, probabil ajungeam pana pe la 188. Dar parul nu se pune, noi trebuie sa ne luam chei la masuratori. Altfel… O astept pe mama de la serviciu sa valideze masuratorile. Ceauuu
There are no good people. The worst thing you can think about the person sitting next to you is him/her being a genuine ‘good’ person. So what makes friends… what makes lovers? Well, it’s when people come to terms with each other’s… imperfections, accept them and start appreciating the good things. However, the problem is… showing up those imperfections. You know the biggest wrong one can do to another? Is making the other believe he or she is good… in other words, he or she is something… he or she is not. Here comes that bit of honesty, which is required in all relationships of any kind. It’s the honesty of being wrong… of being imperfect… it’s that kind of honesty that brings us closer… and makes us friends.
I’m an hypocrite in a way… here I am telling you all to be honest when… I myself haven’t been completely honest. The blog represents me but not all of me. As you don’t judge a book by its cover, likewise you don’t judge a blogger by his/her blog. We bloggers are guilty of hidding as much as anyone. Some post nice… some post grey. In truth, the grey can be “creioned”… while the nice can be faked… We are sufferers of two major conditions:
1. overexaggeration syndrome, if I’m ok, I’m flying, if I’m not, I’m dying
2. the need to impress, to amuze, to entretain, to shock
Both these conditions are enough reasons NOT to take the blog for granted. Believe me, i’d very much like all what you see here… to make a full resemblence of ME, but while it is representative, it doesn’t cover up the whole “persona”. So take in mind, but don’t decide… never decide…
Gata cu filozofia, ba, sper ca v-a… domolit putin, indestul de putin ca restul ce urmeaza sa para ca un soc. Acum, nu era intentia mea sa fac asta, insa daca tot suntem la capitolul being honest, e randul meu sa fiu onest. Deci, here it goes.
Orice om e liber sa posteze aici, nu numai ca e liber, dar e “apreciat” postand aici. Moderatia la post-uri in mare e inexistenta (exceptand spam si reclame). Totusi, ce nu pot aprecia e atunci cand anumite posturi fac pe alti cititori sa se simta stanjeniti. Ba, puteti gandi orice, insa inainte de a pune-o in public, ganditi-va si la repercusiuni. O sa fiu sincer, e o mare prostie ca de fiecare data cand un el comunica cu o ea in public, eyes are raised. S-a ajuns la faza ca cei doi comunicanti sa opreasca conversatia din acest motiv. Now how bad is that? Sa imi fie frica sa comunic de frica ca lu x-ulica sau lu y-ulica o sa le vina idei. It’s very bad to even consider such a scenario… before making a decision. Deci ba, be warned, daca vedeti comment-uri sterse… poate asta-i un hint pentru motivul in spatele delete-ului.
Daca ma intrebati ce cred despre aceasta… problematica. Ba, ce cred eu, e ca oricine obsedat de aceasta idee… is full’a shit. Not in general, but in particular, when thinking about such nonsense. Si din pacate, persoane apropiate mie sufera de acest sindrom. Pana la punctul de… “mutilare comportamentala”, doar pentru a respecta principiul… de… autoexcludere intre sexe sau cum sa spun. Cel mai rau e atunci cand oamenii ajung sa te suspecte… ei te intreb, tu spui nu, dar ei continua sa te suspecte. Poate inainte de a suspecta atata, poate acei oameni ar trebui sa se gandeasca ca… ba, comportamentul lor SE VEDE, ca NU POT ascunde asa suspiciuni. Daca vrei lucru stanjenitor, sa fii suspectat… asta-i stanjenitor.
Bun, acum, am spus ca o boala a blogger-ului e exagerarea… si chiar asta am facut. Doar ca tineam mult sa ridic acest punct de vedere. Si acum ca am intepat… am ramas fara venin… deci hopefully, that’s a sign of good things to come. Ah… chiar. Ba, n-am uitat de Valentines. Desigur ca va urez happy valentino. Eu desigur sunt committed to mother nature and no one will break that relationship anytime soon. Love you deary :*
Cat despre ceilalti, ba, I hope we don’t share the same… partner, daca ma intelegeti. Be loved! Bye!
P.S. Overexaggeration is not a valid word, because exaggeration is already overdoing something. And you could never “underdo” exaggeration, meaning that only the overdo of exaggeration would exist, which isn’t allowed in modern day English. Still, I remind you this is not Oxford University, so keep such stuff away!
Ba, aveam de gand sa scriu un articol, de revenire la “former self” pana cand, uitati ca o chestie teribila a intervenit.
Ba, fosti elevi ai liceului Grigore Moisil, ascultati ce vor sa faca, vor sa transforme toate liceele cu orientatie Mate – Info in licee teoretice, cu profil normal, neintensiv. Aceasta, in efect va avea reducerea orelor de informatica de la 4-5 ore saptamana la una. In plus, asta va insemna ca materii generale vor capata mai mult prin plan. Un alt side effect al unei astfel de decizii ar fii eliberarea din posturi a peste 50% din cadrele de informatica. Hotararea luata in considerare vizeaza intreg spectrul de licee, nu numai cele mate-info, dorind sa transforme pe toate liceele intensive, in neintensive, astfel reducandu-se drastic numarul de ore in domeniu, precum si numarul de cadre didactice PE ACEL DOMENIU (smells like economie).
Acum, vreau sa fiu perfect onest, din simpla simpatie pe care o am fata de aceste cadre, eu-s complet impotriva acestei decizii. Dar este si o parte rationala a argumentului. Ba, oameni buni, nu credeti ca prin gradinita, scoala primara si gimnaziu, nu credeti ca prin aceste 3 stagii noi dobandim destule cunostiinte “generale”, la care se mai adauga si cele dobandite in liceu. Heck, pana si in facultate exista materii de “cultura generala”, poate nu to the extent-ul in care existau acu zeci de ani (va imaginati ca ani in urma la Poli se facea Filozofie 2 semestre si se pica pe capete ) ) . Marele risc a unui asemenea sistem “general” e ca produce fiinte care-s “suficiente” la orice, bune la nimic. Daca eliminam specializarea din invatamant, punem o mai mare responsabilitate pe elevul tanar sa-si gaseasca el aceasta specializare si sa lucreze el in… “dezgroparea” deprinderii. De ce sa complicam viata elevului SI MAI MULT decat este deja?
Poate multi ar spune ca… ok, e buna specializarea, dar vine prea devreme, la varsta de 14 ani. Dar stati… sunt doua puncte aici. Odata, ba, la 14 ani, daca la 14 ani n-ai habar de-o posibila… preferinta, atunci ba, sunt mari sanse sa nu-ti pese. Deci sa fii din acei elevi care… nah, nu le-a pasat de scoala, avand alte intentii pt viitor (nu va ganditi in mod necesar la… nah, plugari sau toaletari, pot fii sportivi, viitoare star-uri… ) . Acum, pentru aceasta categorie de elevi, scoala fie ca urmeaza un curs intensiv, fie unul neintensiv, tot nu mai conteaza. Ca ea nu exista. Un alt punct ar fi, ba, chiar si daca specializarea luata… se dovedeste a fii nepotrivita, nu-i de parca asta ar fi ultima ta sansa de-a “pursue what you really want to do in life”. Defapt, oameni buni, de la Moisil, cel putin in cazul clasei mele cam jumate s-au inscris la facultati “nepoli”-esti, inafara profilului. S-a adaptat aceasta jumatate? You bet.
Am avut un coleg, total ne mate-informatician la Moisil, care ba, a mers la Medicina dupa ce-a terminat si crede-ti-ma, la admitere, nu mai stiu unde in top 10 s-a situat. Clasarea aceasta s-a reflectat si inca se reflecta in rezultatele sale la examene. De ce se intampla asta? Fiindca, liceul, intensiv/neintensiv, nu iti inchide… orizonturile. Ce face liceul e sa te ajute sa-ti dai seama ca… ba, domeniul pe care l-ai suspectat a fii domeniul tau, ala e domeniul tau. Defapt, numai gandul la inchidere, jezzz, it’s so wrong. Te face sa crezi ca in liceu cu specializarea “x” ai face numai x si nothing else! How wrong is that? La mine-n clasa se chinuiau oameni sa treaca la engleza si romana, nu la informatica ) . Intr-adevar, erau cativa clienti fideli la matematica, cei care intotdeauna prindeau sfarsitul perioadei de incheiere a mediilor, dar… ba, asta nu-i de parca in generala nu faceam matematica la greu.
Un liceu bun e cel care nu te lasa “sa-ti inchizi orizonturile”, in acelasi timp dandu-ti… o perspectiva a domeniului pe care liceul e considerat “intensiv”. Asa e Moisilul, asa e Banateanul, asa e Loga. Asa sunt toate. De ce sa schimbam asta? Vad un singur motiv tinand cont ca… desigur, “surplusul” de cadre predand in domeniul de specializare trebuie platit…
Dap, lipsa de fonduri. Ce canalii sunt “cei de sus”. Cred ca reprofilarea n-are ce cauta la nivelul liceurilor bune care au produs si inca produc studenti de exceptie, ci la nivelul celor care considera asemenea decizii. Daca tuturor acestor indivizi li s-ar da matura, sortul si li s-ar arata strada cu pricina, cred ca am economisi muuulte fonduri. Inteleg ca tara are nevoie de stratageme pentru… salvarea din criza, dar asta nu inseamna sa taiem de unde “ne” doare cel mai tare. Pe noi, nu pe x-ulica sau pe y-ulica care-si mai deschide un cont pe nu stiu unde. Se uita oare acesti oameni… la cei din notariat? Care castiga droaie pentru… semnaturi? Acum, ba, poate gresesc, dar cred ca existe alte surse ce trebuiesc cercetate.
Noi acum suntem in misiunea se pare, de a “starve”-a invatamantul… un invatamant care… niciodata nu a fost indestul finantat, it was never fed properly. That simply can’t be right. Which is my main reasoning for this post. Daca vreti sa faceti ceva… read this and ACT !
Va rog, daca doriti sa imi trimiteti un mesaj in care sa scrieti cum v-a influentat viata faptul ca ati facut Liceul Grigore Moisil,
faptul ca ati urmat specializarea matematica-informatica INTENSIV. Se doreste din partea ISJ si a Ministerului Educatiei scaderea numarului de clase si reducerea numarului de ore de informatica, ceea ce implica transformarea in liceu teoretic, cu o ora de programare pe saptamana!!!
Incercam sa sensibilizam Inspectoratul prin luarea unei atitudini impotriva transformarii liceelor care au profil intensiv in neintensiv. Vrem sa ne spunem punctul de vedere in presa si la TV. Daca ne puteti ajuta, acceptam orice sprijin. Multumesc!
Mesajul este de la Cristina Carnat, una din cadrele de info din Mosil. Daca vreti sa trimiteti mail de suport, send it here: cristiana_carnat@yahoo.com . For more/clearer info, visit:
